Bucataria lui Cortazar bucătăria lui Cortazar: decembrie 2013 | Recenzii muzica, film si altele

Pagini

sâmbătă, 28 decembrie 2013

Gândul mâței

Deținând cel mai banal nume cu putință, Popescu, 'jurnalistul' Andrei de la deja-ramolitul cotidian online Gândul, la care, apropo, mulți hipsteri sunt abonați prin intermediul Facebook, se laudă nespus cu radiologia tipologiilor de protestatar din toamna lui 2013.

Lăsând laoparte faptul că Popescu Andrei ignoră, neglijează total (sau probabil chiar nu are organ pentru așa ceva, ca să nu zic c-o fi plătit) marea temă din care îi ricoșează 'capodopera' antropologică, anume exploatarea de la Roșia Montană sau remegeceul, pozând cu bărbia-i între două degete într-un reprezentant dur, rece al jurnalismului de balcon, acesta a dezvoltat o obsesie recurentă pentru hipsteri.

Am înțeles instantaneu înclinația pe care A. P. o are pentru această tipologie: superficialitatea. Nivelul judecăților sale nu este deloc superior nivelului unei pisici de cartier. Și mi-e tare teamă ca nu cumva din răzbunarea de a nu putea face parte dintr-o astfel de tipologie jurnalistul să o condamne la nesfârșit. Un fel de frustrare de a nu avea acces la anumite hipsfustițe.

Revin, însă, la idee: să crezi că poți analiza, să crezi că poți inventa un unghi din care să analizezi într-un mod concludent CVurile unor protestatari (nu toți, dle Popescu, nu toți, v-am înțeles, se poate să generalizăm? De parcă asta ar scuza ceva.) mi se pare o acțiune oarbă și lipsită de bun simț, ce nu poate demonstra altceva decât... De parcă un contabil, un țăran, un student, un profesor, un medic și un jurnalist nu pot susține o cauză comună crezurilor acestora. Sunt curios care e definiția restrânsă a hipsterului, în accepțiunea A. P.

Nu vreau să insist, însă colaborarea / angajarea unor astfel de 'jurnaliști' mă lasă fără speranțe la o presă bună.

Am mai parcurs încă o obsesie a lui A. P. care vizează corporatistul, zis și 'anticapitalistul de multinațională'. Citiți unul sau maxim două articole de Popescu și veți fi sedus de liberalismul domniei sale din statutul de angajat. Sper că e, altfel ignorați-mi ironia.