Bucataria lui Cortazar Orificiul Poștal | Recenzii muzica, film si altele

Pagini

joi, 30 ianuarie 2014

Orificiul Poștal

Dau să intru, însă fumul dens de țigară și mirosul izbitor de cafea mă împing un pas înapoi pentru a citi pe ușă dacă nu cumva s-a deschis vreun club între timp. Pe ușă nu scria nimic, deci tot Poșta trebuia să fie. Cu coada ochiului apuc să întrezăresc figurile familiale ale celor două funționare, fapt ce îmi confirmă că, într-adevăr, nimic nu s-a schimbat în ultima săptămână.

- Bună ziua, aș dori să ridic un colet, doar că nu e pe numele meu, bănuiesc că se poate, fuseseră primele mele cuvinte ale zilei de miercuri.

- Să-mi dați, vă rog, buletinul, replică calmă funționara, pregătindu-se să servească primul client sosit fix la ora deschiderii ghișeului, după băbuța care tocmai ce ieșise pe ușă cu pensia pe două zile.

- Vi-l dau, însă coletul nu e pe numele meu.

- Dar pe al cui e?

- Pe al persoanei cu care locuiesc. Oricum, puteți verifica adresele destinatarului de pe colet și cea de pe flotantul meu, care coincid.

- Da, dar nu se poate. Să vină persoana sau să vă prezentați dumneavoastră cu buletinul persoanei respective, altfel nu vi-l pot da, să știți. Între timp, venise și cea de-a doua funționară din spatele depozitului, iritată că nu găsise un lucru oarecare.

- Păi, am mai fost la dumneavoastră și l-am putut ridica cu buleti...

- Pssssșșt! se repeziră ambele la mine. E șfchll aici.

- Poftiți? ridicai eu sprânceana cu voce tare.

- Șeful, șe-ful. E șeful aici, avem control, mă lămuriseră funționarele în șoaptă. Îmi pare rău, dar nu vi-l putem da fără buletinul destinatarului, ridică funționara tonul peste umăr șefului aflat în spatele depozitului.

- A, păi atunci revin mâine, continuasem eu sceneta dedicată aceluiași șef.

- Îl căutăm și vi-l dăm dacă îl găsim, numai să nu ne prindă șeful fără buletinul destinatarului. Pe ce nume ați spus că e? continuase scenariul aproape mut.

- F. R., șopti eu.

- Merg să îl caut, spuse cea de-a doua funționară cu calmul unei zile obișnuite.

Câteva rafturi din depozit puteau fi observate chiar din fața ghișeului, lucru ce mi-a permis s-o ghidez pe funcționară, imitând elefantul precum Toma Caragiu în 'N-am găsit altă rimă', chiar în același mod, pentru ca funționara să nu fie prinsă în flagrant predând un colet fără buletinul destinatarului, iar eu să nu plec după jumătate de oră incapabil să rezolv același lucru pe care îl mai rezolvasem de nenumărate ori în trei minute, la același oficiu.

În cele din urmă, am reușit să ridic coletul pentru care miza devenise exponențială, lăsând în drumul spre ușa anonimă aceeași ceață toxică și câteva șoapte amabile.