Bucataria lui Cortazar bucătăria lui Cortazar: aprilie 2014 | Recenzii muzica, film si altele

Pagini

sâmbătă, 26 aprilie 2014

Macondo

Primitivismul satului avea să devină mai acut odată cu moartea singurului înțelept, la rându-i agramat, iar ceasurile să nu mai fie fixate după fluierul locomotivelor, ci zilele să înceapă cu ora decesului singurului om care ținuse vreodată un condei în mână.  

Niciun locuitor al satului nu știa să-i scrie numele pe cosciug, iar cărțile lăsate în urmă nu fuseseră niciodată semnate cu numele propriu-zis, lucru ce le-ar fi putut veni în ajutor, ci cu diferite mâzgălituri ce aveau să fie interpretate ca veritabile semnături care, la o privire mai atentă, îi divulgau numele real.

Nici măcar preotul, care-i reținuse numele de la botez, nu era în stare să-i scrie numele corect, doar câțiva dintre funcționarii din împrejurimi care soseau din când în când acolo, dar care se rătăciseră între timp, pentru a număra numărul de fumuri și de suflete, dar a căror scris trebuia descifrat fie de un învățat, fie de ei înșiși. 

Florile aveau să se ofilească în plin sezon, iar păsările, în special papagalii sălbatici, aveau și ei să îi uite numele pe care l-au învățat de la ceilalți papagali. Peștii ieșiseră la mal de la suspinele celor câteva sute de îndoliați care vibrau până în adâncurile celor mai îndepărtate viețuitoare acvatice, în timp ce soarele crea noi umbre peste pieile cele mai închise la culoare.

Celor care nu le venea să creadă li se propuneau să privească cosciugul prin lupe recent create de aceeași țigani care încercaseră la fiecare trei luni să-i prezinte lui Gabito idei și construcții inovatoare mereu bazate pe aceleași metale prețioase descoperite în mijlocul mlaștinilor din apropiere, menite nu doar să ajute la dezvoltarea satului și aflării celor întâmplate în lume din propria camera, ci să dezvăluie și secretul suflării veșnice.

duminică, 13 aprilie 2014

Elveția

Elveția este singurul loc unde poți respira primăvara, vara, toamna și iarna simultan. Unde meteorologia e de prisos (cu siguranță buletinele cu pricina sunt similare în fiecare seară, iar simbolurile ilustrează fulgi, picuri, și un soare ascunse după un norișor cu două bucle.) Arhitectura naturală este unică.

geneva
Geneva

Arhitectura urbană este la fel de contrastantă, combinând art-nouveau cu statuete și motive florale și feminine, neo-gotic, arhitectură modernă veche, modernă recentă, industrială, deci comunistă (care, apropo, e neașteptat de frecventă).

Câinii umblă cu covrigi în coadă, doar că nu am văzut niciunul. În schimb, am văzut indivizi cântând pe bicicletă (nu știu dacă maniacali sau nu, dar am văzut), aparent, a bună stare.

Statuile imită finanțiști, foști primari, 'protecteurs des arts', generali, papi și pe împărăteasa Sissi. Nu tu Jung, de Rougemont, etc.

În rest, bănci, magazine și bănci.