Bucataria lui Cortazar Je suis Șincai | Recenzii muzica, film si altele

Pagini

sâmbătă, 28 februarie 2015

Je suis Șincai

Rezonez maxim cu gestul elevilor de la liceul Gheorghe Șincai din Cluj Napoca, care, pe scurt, și-au făcut un grup privat pe Facebook unde să-și poată bate joc de profesorii lor. Pot spune că acest grup reprezintă un pamflet în toată regula. Sunt poze la care am râs melancolic chiar.

Că tot e la modă atacul la libera exprimare, consider acest caz ca unul reprezentativ din acest punct de vedere. Profesorii, după ce au aflat că elevii lor nu au icoane cu dânșii pe pereții de acasă, au pătruns într-un mod demn de anii '50, în grupul cu pricina, folosind, desigur, nume false, după care, răsfoind poze cu ei în ipostaze neoficiale, au decis să exmatriculeze 2 (mutați la alte licee) din vreo 60 (șaizeci! enorm) de elevi, restul urmând să li se scadă nota la purtare. Curat abuz și atac la libertatea de exprimare!!

...

Amintesc, Șincai are 100% rata de promovabilitate la examenul de BAC, iar câțiva olimpici vor termina anul școlar cu 4 la purtare.
Auschwitz Școlar este un foarte bun exemplu de bun simț, îmi vine să zic curaj în loc de firesc, dar și de o reacție ecologică față de tot ce înseamnă impermeabilitatea totală a profesorilor, în general. Legat pe undeva de motivația ce a stat în spatele acestei intenții, Alex Hosu, cel care a creat grupul pe Facebook, spune că "așa am fost crescut și asa m-am autoeducat. (să spun ce gândesc - n.m.)" Ceea ce e altceva (infinit mai mult) decât amărâții de cei 7 ani de acasă care, în afară de "sărut-mâna" și "mulțumesc", nu înseamnă nimic.

Je suis Șincai!