Bucataria lui Cortazar Porecle | Recenzii muzica, film si altele

Pagini

duminică, 13 martie 2016

Porecle

Gândindu-mă retrospectiv și recurent la amintirile din copilărie, pe lângă anumite situații mai mult sau mai puțin fericite, îmi revin în minte și poreclele date celor din jur, porecle ale căror autori nimeni nu îi știa, de regulă.

Într-adevăr, multe dintre ele erau moștenite de la cei mai în vârstă, altele se foloseau rar sau strict episodic, unii le modificau, pe când alții pur și simplu le schimbau sau le adăugau celorlalte porecle date până la ei. Vă pot spune că mai existau și porecle care îi înființau pe anumiți indivizi, aceștia găsindu-și adevărata lor identitate doar în porecla dată, nicidecum în numele de botez sau de alint.

Cert este că marea lor majoritate erau inspirate, putând găsi imediat o asociere între porecle și cei porecliți, chiar și fără a-i cunoaște îndeajuns. Simpla lor menționare te ajuta imediat să îi creezi un portret celui botezat.

În ceea ce privesc poreclele date celor din generația mea (menționez aici faptul că eram înconjurat în cea mai mare parte de indivizi cu cel puțin 4-5 ani mai în vârstă decât mine), cea mai pregnantă poreclă era dată unui prieten scund, firav, dar cu o gură feminină, de mătușă. Era poreclit într-un mod bisexual "Didi", deși în realitate posedase un nume cumsecade.

Îmi mai aduc aminte de un vecin, sosit mai târziu printre noi, ai cărui poreclă anunța un arbore genealogic încărcat cu generali și colonei de carieră, dat fiind numele său polonez extrem de greu de pronunțat și imposibil de scris. Porecla era "Vărgatu", în spatele poreclei stând nicidecum o motivație vestimentară, cât asemănarea fonetică dintre poreclă și doar ultima parte a numelui de familie românizată.

Porecla celui mai vechi prieten i-am dat-o eu, într-adevăr târziu, în timpul liceului: "Sito", de unde avea să derive mai târziu cinematograficul "Sitoman". Responsabila poreclei dată unor frați aflați mereu în conflict nu era altcineva decât mama lor. Aceștia erau numiți "Ai lu Lotoseta", cel mai probabil o anagramare nefericită a unui prenume feminin respectabil.

Două cupluri de gemeni (era să scriu "de genii") erau porecliți forestier "Frații buhă", respectiv "Frații pedală", dată fiind preocuparea specifică celor din urmă. Dar a existat și "Bipedul", alintat "Bipi", o poreclă cu un subton antropologic, poreclă moștenită, desigur, cu mulți ani în urmă. Lista poate continua cu dolofanul "Bimboc", șovăielnicul "Tubi" și atotștiutorul "Bujie".

Siguri pe competențele lor valutare și mereu aflați în ofensive pecuniare, doi inși se recomandau "Baton", respectiv - oricât de tare m-aș sfii - "Cacăbani". Existau și porecle controversate, ce nu-și puteau găsi explicațiile decât într-o competență totalmente precară a celui poreclit. Două dintre aceste porecle, ambele atribuite aceluiași individ care avea obiceiul să își adauge mereu două prenume nemțești celor din buletin, pentru a impune un respect provincial, erau: "Schubert" și "Oxford".

Ar mai fi de menționat matrimonialul "Futaci", dar și "Futaciu", poreclă dată - în mod curios - unui individ cu preocupări total diferite trimiterii fonetice. Închid cu două porecle date unui frate și soră: "Gipsi", respectiv "Carabina" - pe ea chemând-o nemilităresc Alina - care au dat versul pe a cărui logică ar fi invidios chiar și Nae Ionescu: "Gipsi lu' Alina, suge Carabina."

P.S. Se poate deduce astfel, pe bună dreptate, că am trăit în apropierea unei mlaștini, dar nu e chiar așa, am avut în jurul blocului și asfalt.